Categorii
Turism

TEZAUR GENETIC: ZIMBRUL, REGELE SALBATICIEI DE PE STEMA ROMANIEI

Parcă desprins din timpurile străvechi, zimbrul este o specie aflată în pericol de dispariție după ce sute de ani a fost vânat fără discernământ de populațiile Europei. Confundat de multe ori cu bourul din legenda lui Dragoș-Vodă și a Moldovei, zimbrul capătă legitimitatea odată cu suirea lui pe stema României. Trecerea de la bour la zimbru se produce sub domniile lui Mihail Sturza și ale lui Grigore Alexandru Ghica, când apare tendință de a se modifica aspectul animalului heraldic. În România mai trăiesc, la ora actuală, 49 de exemplare: trei în grădini zoologice, opt în rezervațiile de la Vânători – Neamț, Hațeg și alți 38 în crescătoria de la Bucșani, Dâmbovița, ridicată pe timpul lui Ceaușescu. Zimbrii nostrii sunt de fapt polonezi și bulgari la origine.

Citește în continuare „TEZAUR GENETIC: ZIMBRUL, REGELE SALBATICIEI DE PE STEMA ROMANIEI”

Categorii
Turism

LOCUL UNDE LEGENDA PRINDE VIATA

Despre Muntele Ceahlău se spune că s-a făcut din poruncă împărătească. Masivul moldav poartă cu sine multe legende și a dat naștere la o sumedenie de povești. Zărit de la mari distanțele, Ceahlăul este căutat de mulți turiști pentru frumusețea și misterul său, Cheile Bicazului și Lacul Roșu, fiind două dintre acestea. Despre Cehlău se mai spune că este un munte sfânt, alături de Muntele “Tabor” din Israel și “Muntele Athos” din Grecia Dorind a-i apăra pe locuitorii acestor locuri de hoardele barbare venite de la Răsărit, împăratul roman Traian, cuceritorul Daciei, a dat poruncă să se înalțe acest munte pentru a pune o stavilă în calea năvălitorilor. Pentru a fi dusă la îndeplinire porunca împărătească, au fost adunați toți robii luați de la Decebal, cărora li sa adus la cunoștință greaua încercare la care trebuiau să facă față. Trebuiau să aducă și să așeze, pe locul viitorului munte, piatră peste piatră, stâncă peste stâncă, până când grămada se va fi ridicat suficient de înaltă pentru a-l mulțumi pe împărat. Truda a fost cumplită. Cei mai mulți au pierit datorită epuizării dar, în final, porunca a fost îndeplinită. Împăratul, mulțumit de cele făcute, a cerut ca în vârful muntelui să fie așezată o toacă. Un soldat a primit poruncă să stea de strajă și să bată toaca ori de câte ori o vedea năvălind vrăjmașii, spre a vesti pe locuitorii din vale. Aceasta până într-o zi, când o săgeată vrăjmașă îl răpuse pe soldat și nu mai avu cine bate toaca. De atunci s-au pornit dușmanii pe țară ca roiu…

Citește în continuare „LOCUL UNDE LEGENDA PRINDE VIATA”

Categorii
Turism

MANASTIRE BOTEZATA CU NUMELE DRAGOSTEI FATA DE SEMENI

Agapia este o nestemată a lanțului nemțean de mânăstiri. Poartă numele sihastrului care a ridicat aici, în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, o bisericuță de lemn. Mânăstirea duce cu sine nu numai harul Domnului, ci și pictura lui Nicolae Grigorescu din perioada fragedei sale tinereți. Numele sihastrului înseamnă, în greaca veche, dragoste față de semeni Mânăstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute și mai apreciate monumente din România, căutat de un mare număr de vizitatori dornici să vadă o străveche vatră de credință și cultură, dar și un neprețuit tezaur de artă, unic prin capacitatea sa de a dezvălui specificul și originalitatea spiritualității române ști. Agapia face parte din salba vestitelor șI vechilor mânăstirilor nemțene, alături de Neamț, Secu, Sihăstria, Sihla, Văratec, Horaița, Bistrița sau Durău, mărturii ale evlaviei poporului român.

Citește în continuare „MANASTIRE BOTEZATA CU NUMELE DRAGOSTEI FATA DE SEMENI”

Categorii
Cultura

CULTURA SI CRESTINISM IN CETATEA TARGULUI DE JOS AL MOLDOVEI

Municipiul Roman, atestat documentar la 30 martie 1392 într-un hrisov al domnitorului Roman, este unul din puținele orașe din Moldova care se poate mândri cu existența a două cetăți – Cetatea Mușatinilor și Cetatea Nouă a Romanului, construită de Ștefan cel Mare. A fost cetatea lui Alexandru cel Bun, a lui Miron Costin, a cărturarului Dosoftei și locul de naștere a muzicianul Sergiu Celibidache.

Marele singur stăpînitor, din mila lui Dumnezeu domn, Io Roman-voievod, stăpânitor al Țării Moldovei, de la Munte până la Mare. Am dat slugii noastre, Ionas Viteazul, pentru credincioasa lui slujbă, trei sate pe Siret… Numele satelor: Clorsăceuți șI Vladimirăuți și Bucurăuți. Iar hotarul lor: din jos de la Maresăuți, valul care este de-a curmezișul câmpului până la Siret, apoi de cealaltă parte a Siretului la capătul de jos al poienii… și de acolo drept la Bucovina (s.a.) la o movilă și de acolo pe marginea Bucovinei în sus, până la hotarul Serbescului …de acolo peste Siret până la Bucovina cea mare, de unde iese drumul de la Dobrinăuț i la capătul câmpului și de acolo pe marginea Bucovinei pe deal la vale… S-a scris cartea în anul șase mii nouă sute deplin (1392 – n.r.) în luna martie, în 30 de zile, în cetatea noastră a lui Roman Voievod”, se arată în hrisovul care atestă, pentru prima oară, existența cetăț ii situate în centrul Moldovei.

Citește în continuare „CULTURA SI CRESTINISM IN CETATEA TARGULUI DE JOS AL MOLDOVEI”

Categorii
Turism

ALEEA PLOPILOR FARA SOT DIN CETATEA MOLDOVEI DE PE OZANA

Trecând podul peste “Ozana cea limpede și frumos curgătoare”, ajungem la Humuleștiul lui Ion Creangă, în prezent cartier al orașului Târgu Neamț. Aici se află casa unde s-a născut și a copilărit Nică al lui Ștefan a Petrei. Pe deal, în zare, este Cetatea Nemțului, ctitorită de Petru I la sfârștiul anilor 1300. În oraș, peste drum de casa Veronicăi Micle, se află “Aleea plopilor fără soț” a lui Mihai Eminescu  Casa-muzeu Ion Creangă este un monument de arhitectură populară, construită din bârne groase lutuite. Are o prispă îngustă de lut și un acoperiș larg de draniță. Interiorul este compus din două încăperi: tinda, în care era odinioară gura cuptorului, și o odaie mare, dar joasă, cu trei ferestruici pe latura de răsărit și de miazăzi, cu cuptorul “pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca …” și “…stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele jucându-se cu ei”. Interiorul mai cuprinde laița, opaițul, furca și roata de tors, vârtelnița, masa la care a învățat Ionică buchiile cărții.

Citește în continuare „ALEEA PLOPILOR FARA SOT DIN CETATEA MOLDOVEI DE PE OZANA”

Categorii
Cultura

PERLA MOLDOVEI SPRE O NOUA STRALUCIRE

A chemat-o Piatra, Piatra lui Crăciun, sau Perla Moldovei, însă din 1864 i s-a spus Piatra Neamț. Este reședința județului Neamț. Străinii o cunosc de pe Wikipedia ca fiind o urbe foarte pitorească. Amestec de istorie, cultură, creștinătate, dar, în ultima vreme și de modernism, orașul își propune să fie în câțiva ani o destinație turistică prin excelență, de astă dată în spațiul Uniunii Europene. Cea mai veche așezare descoperită în aria orașului Piatra-Neamț este la Poiana Cireșului. Datează de acum 14.000 de ani, de pe vremea mezoliticului. Continuitatea se păstrează pe firul dacic. Săpăturile arheologice efectuate atestă existența unor populații la Bâtca Doamnei, Ciritei, Lutărie, Văleni-Bolovoaia, Cozla și Dărmănești. În aceste locuri au fost descoperite fragmente de ceramică, obiecte de piatră și silex aparținând civilizației Cucuteni (cca. 3.600 – 2.600 î.d.H.), epocii bronzului (mileniul II î.d.H.) și civilizației geto-dacice (sec. II î.d.H.. – d.H.). Importante vestigii medievale au fost scoase la lumină la Bâtca Doamnei și la Curtea Domnească.

Citește în continuare „PERLA MOLDOVEI SPRE O NOUA STRALUCIRE”

Categorii
Turism

RANCA TINUTUL VRAJIT AL PARANGULUI

Acolo unde munții parcă străpung norii, în inima Parângului, se află un ținut de o frumusețe fără seamăn. La Rânca, splendoarea naturii îți taie respirația. La o altitudine de peste 1600 de metri, cea mai renumită stațiune de schi din Carpații Olteniei, devine, cu fiecare an, un loc de referință pentru turismul românesc.

Situată în județul Gorj, pe traseul Transalpinei, la 18 km de orașul Novaci, 100 de kilometri de Râmnicu Valcea și aproape 300 kilometri de București, stațiunea Rânca, înființată în anul 1930, este un adevărat paradis pentru iubitorii de natură, atât vara, cât mai ales în timpul iernii. Traseele șerpuiesc printre păduri de brazi, stejari, mesteceni și frasini, sunt locuri unde pare că piciorul omului nu a trecut niciodată, e o liniște ancestrală și o frumusețe sălbatică și copleșitoare. Rânca nu este numai o atracție de iarnă. Iubitorii de aventură pot alege și vara să meargă pe vechile drumuri ale ciobanilor din Novaci. Potecile turistice duc spre puncte de belvedere cum ar fi Vârful Mohor, Vârful Setea Mare, Vârful Papușa și tot de aici se ajunge spre Obârșia Lotrului și către Lacul Vidra și Valea Lotrului.

Citește în continuare „RANCA TINUTUL VRAJIT AL PARANGULUI”

Categorii
Istorie

PALATUL DE LA POARTA CISMIGIULUI

Știrbei Vodă 39, București – Palatul Crețulescu cunoscut și sub grafia Palatul Kretzulescu – este o clădire istorică, ce a aparținut familiei Kretzulescu. A fost construită, la începutul secolului 20, după planurile arhitectului Petre Antonescu (1873-1965) în stilul Renașterii franceze. În 1927, intră în posesia statului, iar în perioada interbelică, casa adăpostește Muzeul de Artă Religioasă. Din 21 septembrie 1972, este sediul Centrului European de Învățământ Superior al UNESCO În 2003, clădirea a fost renovată. Au fost executate lucrări de mare finețe în lemn și piatră naturală. Sera foayer a fost integral refăcută, ca și intrările monumentale din marmură, tâmplăria exterioară din lemn de paltin etc. Istoricii apreciază edificiul drept exemplar pentru tipologia caselor înaltei societăți bucureștene de la sfârșitul secolului 19 și începutul celui de-al 20-lea. În București se mai păstrează astfel de clădiri somptuoase, precum Palatul Cantacuzino (neterminat de proprietar din cauza izbucnirii războiului), Palatul familiei Șutu etc. Mai ales după primul razboi mondial, clasa de mijloc produce câteva „vârfuri financiare“ care preiau, la dimensiuni mai mici, modelul vilei de tip palazzo. Interioarele Palatului Kretzulescu compun un cadru specific pentru La Belle Epoque, înlesnindu-ne recompunerea – imaginară sau bazată pe documente – a vieții private a înaltei societăți bucureștene. 18 mai 1902 – o zi agitată pentru Primăria București, pentru Poliția Capitalei, dar mai ales, o zi agitată la reședința Elenei Crețulescu,

Citește în continuare „PALATUL DE LA POARTA CISMIGIULUI”

Categorii
Turism

TARAMUL DRAGOSTEI DE LA MALUL MARII A RENASCUT

Costinești a fost sinonim, parcă dintotdeauna, cu tărâmul tinereții și al veseliei. E greu de descries în cuvinte sentimental care te pătrunde atunci când ajungi într-o oază de dragoste și distracție non-stop. Căci așa a fost Costineștiul de când au apărut primii turiști. Cine a fost la Costinești nu se poate să nu se fi îndrăgostit cel puțin o data. Sau măcar să fi furat o sărutare lângă obelisc sau, departe, pe plaja de lângă epavă. Deși potopul din 2005 a vrut să șteargă urmele tuturor care și-au legat viețile aici, stațiunea tineretului de la malul mării a renăscut.

1mai la mare. Nu este o simplă vacanță, este un fenomen care de-a lungul zecilor de ani și-a păstrat tradiția de zile în care distracția atinge apogeul. Costinești a fost și în acest an epicentrul acestei explozii de bucurie. Complet refăcută după distrugerea care a lovit-o cu furie la 22 septembrie 2005, Stațiunea Tineretului și-a întâmpinat, și în 2007, turiștii, așa cum a făcut în fiecare an. Dar de aceasta dată în haine noi, complet refăcute.

Citește în continuare „TARAMUL DRAGOSTEI DE LA MALUL MARII A RENASCUT”

Categorii
Cultura

JURNALELE REGINEI MARIA, DE LA GLORIE LA UMILINȚĂ

Însemnările reginei Maria păstrate la arhivele naționale acoperă mai multe zeci de volume. Cu un scris larg, îngrijit și rotund care îi probează firea generoasă și oarecum narcisistă, regina României Mari nota zilnic câteva rânduri despre evenimentele principale ale zilei încheiate. Volumele sunt înțesate cu fotografii – cele mai multe ale propriei personae: de la costume populare românești pentru care făcuse o adevărată pasiune până la majestoasele fotografii în costumul încoronării de la Alba Iulia ca regină a României Mari.

Cea mai importantă zi Scena încoronării este descrisă în jurnalul reginei Maria cu următoarele cuvinte: „Apoi am îngenuncheat în fața lui Nando care mi-a pus pe cap marea și greaua coroană, iar în acest timp toate clopotele au sunat și au fost trase salve de tun. Nando m-a ridicat în picioare și m-a sărutat în uralele puternice ale tuturor celor prezenți și în sunetul muzicilor militare care au intonat imnul național. Cred că a fost o priveliște frumoasă și sper ca eu și Majestatea Sa ne-am jucat bine rolul“. Catedrala din Alba Iulia unde a avut loc ceremonia încoronării constituie un prilej pentru regina Maria să-și probeze capacitățile descriptive: „Alba Iulia este poziționată fermecător: un mic oraș fortificat, vechi și liniștit, în interiorul zidurilor sale fostul guvern a construit o catedrală mică în care trebuia să aibă loc încoronarea.

Citește în continuare „JURNALELE REGINEI MARIA, DE LA GLORIE LA UMILINȚĂ”