DELICII CULINARE
O CĂLĂTORIE GASTRONOMICĂ PRIN BANATUL ISTORIC
Banatul, mereu surprinzător, nu conteneşte să fie un corn al abundenţei în care valori şi bogăţii ale multor etnii se întrepătrund şi se completează, fără a-şi pierde nicidecum identitatea, culoarea şi farmecul original. în toate – tradiţii, cultură, gastronomie – piesele se îmbină într-un puzzle perfect, în care unitatea armonizează şi încheagă diversitatea.
Am plecat în această călătorie gastronomică în judeţul timiş cu anumite aşteptări. ştiam că peisajul culinar va fi unul specific multor etnii, că voi găsi accente româneşti, ungureşti, şvăbeşti, sârbeşti şi câte altele…
Mă pregătisem pentru o experienţă unică şi, într-adevăr, aşa a fost, doar că nu chiar cum mi-o imaginasem. am avut surpriza să regăsesc în bucătăria bănăţeană gusturi familiare, gusturi ale copilăriei mele din muntenia sau gusturi din călătorii prin moldova, oltenia sau ardeal. şi am înţeles că unitatea este mai puternică decât diversitatea, că toată gastronomia etnică tradiţională s-a contopit, de fapt, într-o bucătărie naţională a cărei bogăţie este dată tocmai de această varietate de gusturi care nu se exclud, ba dimpotrivă, se completează într-un mod fericit, făcând deliciul unor mese cu adevărat de poveste.
Am întâlnit bucătari experimentaţi şi gospodine ce ştiu să dea gust mâncării. am gustat preparate delicate, realizate cu ingrediente de top sau altele, nu mai puţin delicioase, cu ingrediente simple, din ogrăzi de oameni gospodari. mi-am pus în alertă toate simţurile: am gustat cu ochii, cu nasul, cu limba. dar, mai ales, am gustat cu sufletul. pentru că, pe parcursul acestei incredibile călătorii gastronomice, am înţeles că nu doar ingredientele sau reţeta contează, ci mai ales magia contopirii lor.
DE CE ESTE ATÂT DE BUNĂ MÂNCAREA DIN BANAT? PENTRU CĂ AICI, OAMENII GĂTESC CU SUFLETUL!
Vedeta bucătăriei bănăţene este, fără nicio îndoială, carnea. aici se preferă, în special, porcul sau pasările, dar nu e dată la o parte nici carnea de viţel sau, uneori, cea de miel.
Mâncărurile bănăţene, indiferent din ce zonă etnică ar proveni, sunt săţioase, savuroase şi chiar grase, dar într-un sens plăcut.
Găsim aici gusturi aflate, aparent, la antipod: ciorba de burtă dreasă cu aciditatea lămâii sau cea de perişoare cu bulion, alături de supele dulci de fructe. iar acest lucru e doar o altă pagină de istorie, care vorbeşte despre o zonă cosmopolită, cu multiple accente şi cu o forţă identitară remarcabilă.
În Timiş, ca de altfel în întreg Banatul, mâncarea are o semnificaţie aparte. Ea se împarte cu cei dragi, de ea trebuie să te bucuri, ea strânge oamenii împreună.
Aici se păstrează încă nealterate tradiţiile. Cele mai importante sunt Rugile, sărbători legate de hramul bisericilor, care adună întreaga comunitate. În aşteptarea lor, cu mult timp înainte încep pregătirile: sarmalele clocotesc mocnit, cuptoarele se încing pentru a primi pâinea, cozonacii şi colacii, iar carnea, asezonată cu grijă, aşteaptă botezul focului.
În această zonă se mai păstrează, de asemenea, şi obiceiul gătitului împreună. Mai exact, vecinii se adună în curtea unuia dintre ei şi pregătesc bucate după reţete tradiţionale. Încă o dată, e semn că mâncarea nu înseamnă numai bucuria gustului, ci şi cea a socializării, a înfrăţirii, a apartenenţei la un grup, la o comunitate.
Bucătăria şi tradiţiile legate de mâncare sunt, de fapt, parte integrantă a patrimoniului cultural al acestei regiuni şi, prin extrapolare, al României.
